Autor: Diana S.

Pina si mortii rad...

Stau pur si simplu si ma uit pe geam.Nu inteleg.Sau poate nu vreau sa inteleg.Ma obsedeaza o intrebare la care nu vreau sa gasesc raspuns.Cerul e gol.Am un ecou in suflet care ma face sa-mi aduc mereu aminte.Nu mai vreau.Simt ca sunt inghitita de un gol pe care nu-l pot controla.Si intrebarea aceea care revine mereu .la nesfarsit.Oare asa te simti cand esti mort?Senzatia de nimic devine din ce in ce mai pregnanta,si nu pot scapa de sentimentul acesta frustrant ca inca mai traiesc.Mii de ganduri imi trec prin cap,dar nu pot sa prind nici unul.E de-adreptul enervant.Nu stiu daca mi s-a mai intamplat vre-o data,sa stau,sa fiu constienta ca gandesc,dar sa nu pot nici macar sa articulez un gand,sau sa misc un deget.Am clipit.Ciudat.Parca nu eram Eu.e din ce in ce mai ciudat.si intrebarea aceea obsedanta.tocmai a trecut o pasare.ma mir ca are puterea sa zboare dupa ce a vazut ca I-au murit puii.oare ea stie ca au murit si n-are sa-I mai vada niciodata?Uneori ma intreb ce e mai bine,sa fi un mort viu,sau un viu mort? Desigur ca e mai bine sa fi un mort viu.macar sti o chestie.esti mort si gata.nu prea ai speranta ca o sa invii,si moartea asta incepe sa ti se para normala,daca nu chiar amuzanta.cred ca mortii filozofeaza foarte mult.oricum nu prea au ce face altceva.adica daca tot esti mort,de ce sa nu te distrezi si tu pe seama ta si a altora.si atunci lucrurile incep sa-ti apara sub o alta lumina,mult mai simple si mai nesemnificative.Mortii trebuie sa fie foarte cinici.Eu,cel putin cred ca as fi cel mai cinic dintre toti.Mi-as bate joc mai ales de sinucugasi.Mi se par cei mai penibili dintre oameni,si dintre morti.Ei cred ca daca au avut curajul sa-si ia viata,curaj,care fie vorba intre noi mi se pare cea mai mare prostie,pot sa faca pe nedreptatitii si pe victimele si pe lumea astalalta.ei cam uita ca toti morti sunt egali,si ca singura diferenta dintre noi este ca unii au curajul sa recunoasca ca sunt morti si sa-si vada mai departe de "viata".Adica,daca tot ai murit,stii sigur ca nu mai poti muri odata,asta-I clar,si atunci iti permiti unele lucruri pe care nu ti le permitea-I cand erai viu,respectiv sa nu mai recunosti diferenta dintre barbati si femei,si sa-ti permiti si tu sa faci ce vrei,sa faci pe incoruptibila,sau sa-ti limitezi vocabularul la da,nu si din cand in cand un nu stiu.Clar,e mult mai bine sa fi mort Tresar.A cazut vaza cu flori.Cred ca a impins-o pisica.pentru cateva secunde ma uit prin camera de parca as fi vazut-o pt prima oara.realitatea asta ma apasa.oare la ce ma gandeam?imagini imi fug prin fata ochilor.sunt Eu .rad.cred ca sunt foarte fericita.dar nu pot sa-mi amintesc de ce.oare de ce radeam?de ce? De ce?cateva secunde mintea mea se comporta ca un disc stricat,si in camera goala se aude la nesfarsit cu un ecou sec de ce?A,mi-am adus aminte.Ma gandeam ca e mai bine sa fi un mort viu decat sa fi un viu mort. Cred ca nimic nu poate sa-ti dea un sentiment mai mare de nefolositor si de insignifiant decat sa te simti mort printre vii.La inceput e ca o usurare.te complaci in situatia asta.crezi ca toate necazurile tale au luat sfarsit.ca ,acum ca ai murit,vei fi lasat in pace,si te vei putea scufunda in marea aceea neagra a indiferentei.Pt ca aceasta e sentimentul pe care il ai.de indiferenta.simti,sau mai bine spus nu simti nimic.doar un imens gol,si o durere mare care nu poate nici macar sa umple golul.Dar,aici intervine realitatea.Am uitat ca sunt moarta doar pt mine,pt ceilalti am ramas vie.si sunt obligata sa-mi indeplinesc obligatiile de om viu.e ceva deosebit de obositor,inutil si dezgustator.adica de ce sa ii cer unui om mort sa se poarte ca unul viu? De ce sa-I cer sa se gandeasca la lucruri care nu mai au nici o tangenta cu el?deci,"mortul" trebuie sa-si continue viata ca si cum ar mai exista.asa ca el face mai departe lucrurile ca un automat.mananca, bea,vorbeste,uneori chiar rade,si asta doar pt a-I cruta pe ceilalti de vestea ca el a murit.pt ca in general vii nu sunt in stare sa suporte o astfel de veste,si incep sa-si planga singuri de mila,pt ca ei sufera foarte mult si nu suporta gandul ca nu-l mai au pe cel decedat.e o chestie foarte interesanta.mortul nu poate spune ca e mort pt ca cei vii n-ar fi in stare sa inteleaga si mai ales li s-ar parea o prostie.Cum poti sa mori domnl'e din asa ceva?moartea e o chestie serioasa,si mai ales iti trebuie un motiv serios sa mori.doar nu se moare chiar asa de usor.Deci nu I se recunoaste mortului nici macar ca a murit.Las' ca trece.Dupa faza asta,tu,ca mort,incepi sa-ti dai seama ca ,tot traind printre vii,odata si=odata ,vei invia si tu.Si atunci incepi sa te stresezi.Nu mai vrei.Odata ti-a fost de-ajuns.Tu,ca mort,esti mai intelept acum.Nu mai vrei sa redevii viu.e un pas inapoi.iti dai seama,intr-o clipa de luciditate,ca nici mort nu poti scapa de statutul de viu.dar nu invierea in sine e problema.problema e ca odata ce esti viu din nou,e un lucru stabilit ca ai sa mori din nou.Si nu cred ca exista cineva,viu sau mort,care sa-si doreasca sa mai moara o data.Si atunci care e solutia?esti mort,pe cale sa invii,dar tu nu vrei asta.ai doua optiuni.una,cea mai drastica,este sa devii un adevarat mort,dar,am mai spus ,nu sunt de acord cu sinuciderea,e un act de lasitate.doi,si optiunea asta mi se pare cea mai rezonabila,sa redevii viu,dar aparat de data asta impotriva mortii cu intelepciunea dobandita de pe vremea cand erai mort.pt ca,e clar,prima oara am murit din naivitate,dar a doua oara ar fi prostie.si in nici un caz nu vreau sa fiu un mort caraghios.e cel mai penibil lucru La gandul acesta,a unui mort penibil de caraghios,am inceput sa rad,iar sunetele seci ale glasului meu au umplut camera,dandu-mi fiori. Pana si morii rad.

2 iunie,sambata,2001