Autor: Diana S.

Intreaba si ti se va raspunde

Intrebarea este daca nu tu,atunci cine?daca nu acum,atunci cand? Asta e un vechi proverb evreu.o intrebare care se pune de milnenii,si la care inca nimeni nu a raspuns.este foarte greu sa iei o atitudine.asta presupune sa stii ce vrei.si majoritatea dintre noi nu stim asta.sau nu vrem sa stim.dar,mai devreme sau mai tarziu suntem obligati sa luam o atitudine,si atunci ne dam seama ca nu putem sa trecem prin viata ca si cum nimic nu conteaza,ca si cum ceilalti nu exista,si numai interesele tale primeaza.din pacate,noi nu ne dam seama ca interesele noastre coincid cu interesele celorlalti.visele noastre sunt acelesi cu visele celorlalti.nu degeaba s-a vorbit atata de constiinta colectiva.pana la urma,toti ne vom da seama ca suntm cu totii unul.ca nu putem fi separati,pt ca nu exista altceva real in viata asta,inafara ca viata exista.ea pur si simplu este,si noi nu putem schimba acest lucru.problema este ca noi credem ca putem.si facem chestia asta de secole.ne-am creat o lume pe care o uram .in care crima,minciuna,ura sunt lucruri normale.din pacate insa nu sunt si naturale.este foarte interesant cum singurul lucru pe care il vrem,si care il vrem cu totii,este sa gasim fericirea,sa gasim dragostea.dar tot ce facem noi,zi de zi calca in picioare acest vis,aceasta dorinta.vrem sa traim intr-o lume a iubirii,dar iubirea nu poate exista acolo unde se traieste in minciuna,unde oamenii nu pot spune adevarul,unde toti incercam sa ne sapam unuia altuia groapa.dam tot timpul vina pe altii,pe guvern,pe politicieni,pe parinti,pe societate,dar niciodata pe noi.Eu nu pot sa fiu de vina,Eu sunt un produs al acestei societati.dar nu ne dam seama ca aceasta societate este creata de noi.noi,Eu,tu am facut chestia asta.vrem ca cineva sa vina sa ne rezolve problemele.dar nu ne-ar trece prin minte ca noi detinem solutia.ca ea se afla in posesia noastra de secole,doar ca noi am luat tot timpul decizia de a nu alege aceasta solutie.am intrebat tot timpul o divinitate,o putere superioara de ce nu ne ajuta,de ce nu ne trimite un semn,de ce nu opreste toate aceste nedreptati.dar adevarul este ca noi nu vrem sa fim opriti.pt ca daca am vrea,am inceta sa mai cautam raspunsul in exterior si sa ne dam seama ca raspunsul se afla in noi.noi putem face ceva,chiar acum,chiar in acest moment.dar alegem sa nu o facem.pt ca e mult mai usor sa cerem ajutorul unei divinitati,care sa vina si sa faca totul bine.dar daca solutia suntem noi?daca divinitatea considera ca noi trebuie sa fim solutia?nu ne-a trecut prin minte asta ,nu?omenirea sufera de un sindrom de superioritate.fiecare se considera mai bun decat celalalt.solutia lui este cea buna,drumul lui este cel bun,credinta lui este cea buna.si aici consta greseala.nu exista mai bun,exista doar diferit.trebuie sa renuntam la aceasta idee ca suntem mai buni decat altii.ca natiunea mea este mai buna decat alta.asa ceva nu este posibil.cu totii suntem egali,dar suntem diferiti.aici consta diferenta.trebuie sa invatam sa spunem:DRUMUL MEU NU ESTE MAI BUN.ESTE DOAR DIFERIT.un lucru foarte dificil.noi tinem atat de mult la individualitatea noastra incat am ajuns sa ne omoram pt asta.toate razboaiele de pe aceasta planeta au pornit de la ideee ca unii erau mai buni decat altii,si ca ceilalti trebuiau sa moara.nu trebuia sa existe decat un singur neam,care era considerat cel mai bun.nemtii au vrut sa extermine evreii si sa cucereasca lumea,pt ca au considerat rasa ariana cea buna.musulmaii au pornit itifada pt ca religia lor este cea buna,si celelalte trebuie sa dispara.tendintele lumii de astazi sunt spre globarizare,dar noua ne ste teama ca ne va disparea individualitatea,daca vom deveni cu totii un acelasi popor.dar nu ne dam seama ca suntem cu totii acelasi popor.cu totii suntem, oameni.dar suntem diferiti.e ca si cum ai vrea sa distrugii o gradina cu flori,pt ca trandafirul ti se pare mai frumos decat ghiocelul.dar el nu este mai frumos,el este doar diferit.daca am reusi sa acceptam aceste concepte,viata noastra s-ar schimba radical.si inspre bine.lumea noastra se indreapta repede spre un sfarsit tragic.bisericile noastre predica despre un dumnezeu care uraste minciuna,ura,crimele,abuzurile,dar noi continuam sa le facem.de ce?pt ca noi traim in iluzia unei separari.noi trebuie sa ajungem la o constiinta superioara,ca de fapt,cu totii una suntem.noi cu totii formam unul si acelasi lucru.noi formam viata,dragostea,sau daca vrem sa-I dam un nume,pe dumnezeu.trebuie doar sa constientizam acest lucru.suntem ca niste puncte de pensula intr-un tablou.suntem atat de aproape de tablou incat nu-l putem vedea,si traim iniluzia ca punctul de langa tine e separat de tine,dar daca ne-am indeparta putin de tablou,am vedea ca noi toti formam un singur mare tablou,si cu cat ne departam mai tare de tablou,vedem cat este de mare.el este infinit.a te departa de tablou inseamna a deveni constient.a deveni constient de viata ta,de deciziile pe care le ei,de cuvintele pe care le rostesti.sa devii constient ca esti constient.sa te privesti din exterior,sa iesi din scena,sa nu fii doar un actor,sa fii in acelasi timp si un specator.sa devii constient ca esti si actor si specatator in acelasi timp.sa devii constent ca esti consteient ca esti constient.si jocul poate continua. Toate aceste lucruri par a fo foarte complicate.poate ca nu ti se par cu nimica nou.si asta deoarece si tu le stii.fiecare dintyre noi le srie.este o problema doar sa ni le amintim din nou.unii stiu,dar nu stio ca stiu.si acestia trebuie treziti.trebuie sa devenim responsabili pt lumea care am creat-o.sa incetam sa mai damvina pe altii,sa ne acceptam si partea noastra de vina,si sa incercam sa facem ceva in legatura cu asta.si aici revin la intrebarea initiala: DACA NU ACUM,ATUNCI CAND?DACA NU TU,ATUNCI CINE?

10 septebrie 2001,marti