In batrana casa o clepsidra s-a scurs
Clepsidra de aur umpluta cu lacrimi
Caci Ra si speranta de mult au apus
Doar timpul ramane, in lumea de patimi.
E ora din noapte cand sufletul pleaca
Peste munti zboara si mii de mari trece
Nu are bariere, chiar merge pe apa
Degeaba... ca-n jur totu-i rece
Pe furis, ca o soapta, patrunde-n odaie
Acolo ea doarme si casa-i pustie
Si-un gand o-nconjoara,precum o vapaie
Un gand si un suflet in ora tarzie.
Degeaba, ea doarme, nimic nu viseaza
Un somn ca de prunc, din Eden furat
In colt i-un tablou ce-acum sangereaza
Caci sufletul trist in el a intrat
Si sangele-i negru din acel tablou
Un negru aprins de vapaia durerii
Si sufletul era altadata ca nou
Si doar visa, astazi e sclavul tacerii
Acum si oglinda priveste surprinsa
Ce cauta-acest suflet in camera mica
De ce vine-aici? Caci lumea-i imensa
Dar el in oglinda nu priveste de frica.
Asa ca-ntrebarile oglinzii raman nerostite
Afara vin zorii, iar sufletul pleaca
I-acopera fruntea cu simtaminte soptite
"La noapte vin iara, sa veghez"... zice-n soapta
